Insecte, nematozi și alți dăunători ai gazonului

Diversele afecțiuni ale gazonului își fac apariția datorită anumitor agenți patogeni care invadează suprafața sau subsolul gazonului. Aceste afecțiuni se referă, la apariția buruienilor, la dezvoltarea bolilor sau la invazia unor insecte sau a unor nematozi. Dacă în cazul buruienilor, situația este destul de clară, în restul cazurilor, recunoașterea agenților patogeni poate crea dificultăți. Pentru a putea identifica cauza unei afecțiuni noi apărute, trebuie să faci câteva observații. Dacă bolile gazonului se identifică prin caracteristici ce apar în anumite condiții de temperatură și umiditate, alte afecțiuni precum îngălbenirea gazonului sau apariția denivelărilor la nivelul gazonului, pot avea drept cauză insecte, nematozi sau mici mamifere.

INSECTELE CA DĂUNĂTORI AI GAZONULUI

Insectele sunt grupul cel mai mare de nevertebrate din încrengătura Artropodelor, grupul cel mai divers de animale care include mai mult de un milion de specii și care reprezintă mai mult de jumătate din totalitatea tuturor organismelor vii. Insectele pot fi întâlnite în toate tipurile de mediu, mai puțin în oceane. Insectele au fost printre primele erbivore terestre și au fost factori decisivi în selecția naturală a plantelor. Unele insecte sunt dăunătoare din perspectiva omului pentru că pot transmite boli sau distruge culturi întregi de plante.

Cărăbușul

Identificare

Cărăbușii adulți au rareori o influență negativă asupra gazonului, în schimb larvele acestora pot duce la deteriorarea totală a firelor de iarbă. Porțiunile de gazon îngălbenit pot fi un indiciu că acești dăunători se hrănesc cu rădăcinile firelor de iarbă. Dacă de asemenea observi păsări care încearcă să sape în pământ după ceva, mai mult ca sigur ai de-a face cu un tip de larve. Pentru a afla ce dăunător se înfruptă cu rădăcinile gazonului tău, decopertează o suprafață îngustă și afectată de decolorare până la 3-4 centimetri adâncime.

Descriere

Cărăbușii adulți au corpul negricios și butucănos având o lungime de până la 30 de milimetri cu piciorușe maronii și antene geniculat-lamelate. Larvele sunt de culoare alb-gălbuie cu capete maroniu-crem. Adulții apar de obicei în luna mai când își caută perechea. Femele cu care s-au împerecheat vor zbura către câmpuri deschise sau culturi de plante unde vor depune aproximativ 20 de ouă printre rădăcinile din sol la o adâncime între 10 și 20 de centimetri.

După o perioadă scurtă de incubație, larvele ies din nou spre sfârșitul lui iunie când încep să se hrănească cu mici rădăcini, iar creșterea lor se produce rapid. Se pot deplasa câte 30 de centimetri pe zi prin sol pentru a găsi hrană. Cu cât temperaturile scad, larvele cărăbușilor se deplasează în adâncimea solului până la aproape 100 de centimetri, unde intră în hibernare pe timpul iernii. În al doilea an, în perioada aprilie-mai, larvele își fac din nou drum mai aproape de suprafață, când se hrănesc din plin cu rădăcinile pe care le întâlnesc, astfel provocând moartea gazonului. Când toamna începe larvele coboară din nou în subteran. În cel de-al treilea lor an, larvele continuă să se hrănească cu rădăcinile firelor de iarbă până în iunie-iulie când vor săpa adânc și vor intra în starea de crisalidă până în august -septembrie, dar vor rămâne acolo până primăvara următoare când își vor face drum la suprafață pentru a se împerechea.

Coropișnița

Identificare

Este o insectă care dă bătăi de cap tuturor iubitorilor de gazon. Activitatea coropișniței este de a săpa tunele subterane lungi, iar în acest proces deranjează rădăcinile plantei producând astfel moartea firelor de iarbă. Dacă observi zone de gazon mort însoțite de movile de pământ la suprafață s-ar putea să te confrunți cu prezența coropișnițelor. Pentru a ști sigur că ai de-a face cu o invazie de coropișnițe le poți scoate la suprafață turnând o soluție alcătuită din 1 lingură de detergent de vase și 3,8 litri de apă. Toarnă soluția peste zonele afectate cu iarbă uscată și dacă vor exista nimfe de coropișnițe sau adulți, în câteva minute ar trebui să iasă la suprafață. O dată ce ați constatat prezența acestora puteți alege un tratament.

Înainte de orice aplicare cu insecticid, ai grijă să te protejezi împotriva substanțelor chimice pe care urmează să le folosești și să te asiguri că până își va face insecticidul efectul nu vor călca pe gazon alte persoane, copii sau animale. Cum coropișnițele sunt insecte nocturne este recomandat să începi tratamentul spre sfârșitul zilei. Pentru rezultate mai bune, irigă peluza înainte să dai cu insecticid pentru că acest proces va aduce coropișnițele mai aproape de suprafață.

Descriere

Coropișnița adultă are corpul cilindric, de culoare ce poate varia de la maro deschis la maro mai închis cu o lungime între aproximativ 3 și 5 centimetri la care are atașate membre asemănătoare cu niște lopățele cu care poate săpa tunele subterane. Cele mai multe specii de coropișnițe pot dezvolta două seturi de aripi cu care pot zbura distanțe mari. Principală hrană a acestor insecte sunt rădăcinile firelor de iarbă, alte insecte și râme. Pot trăi și înafara substratului de pământ, în flori. Poți întâlni des și nimfe ale coropișnițelor care seamănă cu varianta lor adultă, dar de dimensiuni mai mici și fără aripi.

Furnica

Identificare

Furnica nu reprezintă un pericol pentru moartea gazonului, dar cu siguranță poate fi neplăcut să te trezești cu un mușuroi de furnici în mijlocul acestuia. Denivelările produse de către aceste harnice insecte pot fi o problemă atunci când îți dorești un gazon perfect. Deși furnicile nu atacă propriu zis firul de iarbă sau rădăcina, pot crea neplăceri la nivel estetic.

Descriere

Furnicile trăiesc în colonii și se află răspândite aproape pe toată suprafața terestră. Corpul lor este alcătuit din trei componente principale: cap, torace și abdomen, ultimele două fiind legate de un pețiol îngust. Prezintă o culoarea pământie sau negricioasă , dar există și unele specii mai colorate. Ciclul de viață începe de la stadiul de ou și se continuă cu stadiul de larvă, pupă și în cele din urmă cu stadiul de adult. Nu toate furnicile își construiesc cuiburi, dar majoritatea sunt adevărați arhitecți ai naturii. De cele mai multe ori prezența unui furnicar este vizibilă printr-o denivelare numită mușuroi care poate să ascundă un întreg oraș al furnicilor. La unele specii, construcția subterană poate atinge dimensiuni extraordinare. Una dintre cele mai neplăcute specii de furnici este Myrmica rubra, cunoscută popular sub numele de furnica roșie. Această specie de furnici este foarte agresivă și în loc să fugă din calea prădătorilor aceasta atacă la rândul ei printr-o mușcătură destul de usturătoare.

Cu toate că le putem percepe greșit când se decid să-și întemeieze mușuroiul în grădina noastră, furnicile sunt foarte importante pentru natură. Ele consumă deseori larvele unor insecte care pot dăuna gazonului nostru, afână solul și contribuie la descompunerea substanțelor și la circuitul nutrimentelor, de aceea este bine să cântărești dacă merită sau nu să distrugi un mușuroi.

Omizile moliilor

Identificare

Există câteva specii de omizi care pot ataca gazonul. Dintre aceste specii cele mai invadatoare sunt: Noctua pronuba, Spodoptera frugiperda și cele din genul Crambus al familiei Crambidae.

Noctua pronuba se hrănesc cu frunzele și tulpinile plantelor, pe care le mănâncă chiar de la nivelul solului. În gazon pot fi observate suprafețe cu dimensiuni iregulare ale firelor de iarbă, ceea ce poate cauza multe neplăceri mai ales pe terenurile sportive. Sunt organisme nocturne care se ascund pe timpul zilei, dar pot fi active și în zilele întunecate și înnorate. De obicei moliile acestor omizi apar în luna martie putând produce patru generații pe an.

Spodoptera frugiperda își face apariția la sfârșitul verii și pe tot parcursul toamnei. Moliile migrează de obicei în număr mare și își depun ouăle în gazon, dar și în anumite culturi de legume. Preferă gazonul bine udat și fertilizat. Aceste omizi se hrănesc zi și noapte și pot cauza o deteriorare foliară severă a gazonului. La începutul stagiului de larvă ele consumă puțin dar în ultima parte a acestui stadiu cantitatea de hrană crește astfel că peste noapte poți observa gazonul ”defoliat” . Din fericire, majoritatea speciilor de iarbă pot tolera un stres continuu al suprafeței foliare, iar pe termen lung nu suferă leziuni majore și se refac destul de bine.

Genul Crambus se hrănește preponderent cu aproape toate speciile de iarbă. Iernează în sol ca și larve (omizi), iar la sfârșitul primăverii și începutul verii își fac apariția ca și molii. Prima generație de ouă se depune în luna iunie, iar omizile apar de obicei tot în iunie până la sfârșitul lui august. Dacă vremea și condițiile atmosferice o permit pot avea o a doua generație care va ajunge la stadiul de molie adultă în luna lui octombrie.

Descriere

Noctua pronuba - Omizile au corpul de obicei verde, maroniu, gri sau galben de aproximativ 2,5 centimetri lungime. Prezintă dungi longitudinale pe toată suprafața corpului. Sunt foarte vorace și taie firul de la rădăcină, iar unele situații se pot hrăni chiar și cu rădăcinile firelor de iarbă creând astfel mari probleme iubitorilor de gazon. Se adăpostesc în sol pe timpul iernii, dar acesta este un aspect pozitiv al ciclului lor de viață pentru că oferă cultivatorilor un mai mare control asupra lor deoarece la o scarificare mai agresivă, larvele acestor molii vor muri și deci nu va mai fi nevoie de metode chimice de combatere.

Spodoptera frugiperda - Moliile adulte au între 32 și 44 de milimetri de la un capăt la celălalt al aripioarelor. Prezintă aripi anterioare maro sau gri și aripi posterioare albe. Omizile, la începutul stagiului, au corpul de o culoare deschisă cu un cap mare și negru. Pe măsură ce se dezvoltă, corpul lor capătă o culoare maronie și prezintă linii albe. De asemenea le apar pe suprafața corpului și puncte mici și negre. Se hrănesc cu fire de iarbă, dar își pot satisface foamea și cu alte culturi de plante cum ar fi porumbul. Sunt specii foarte adaptabile, iar în lipsa hranei pot deveni canibale și se pot hrăni cu frații și surorile lor mai mici.

Genul Crambus - Omizile acestui gen prezintă culori ale corpului foarte diversificate de la verde la bej, maro sau gri cu mici pete circulare negricioase ce se extind pe tot corpul. Au capul negru - la începutul stagiului de omidă, dar ulterior acesta capătă o culoare maroniu deschis cu mici variațiuni negricioase. La începutul stagiului corpul lor are între 9 și 13 milimetri, iar la sfârșitul stagiului corpul lor se mărește până la 28 de milimetri.

Tipula paludosa

Identificare

Tipula paludosa adultă nu este o amenințare pentru gazon, în schimb larvele acestor insecte pot provoca deteriorarea și uscarea firelor de iarbă. Pe suprafața gazonului se pot observa regiuni unde iarba devitalizată și fire subțiate. De asemenea poți fi alertat de prezența larvelor din sol de păsări, acestea dintâi reprezentând o sursă bogată de proteine. Pentru a te asigura că există larve în interiorul solului poți decoperta gazonul, cu ajutorul unui obiect de grădinărit, pe o suprafață afectată de dimensiuni mici. Dacă în urma acestui proces dai de larve, vei ști cauza pierderii vigurozității gazonului și vei putea interveni cu un tratament specializat.

Descriere

Sunt insecte proeminente ale căror femele pot ajunge până la 45-50 mm lungime. Sunt asemănătoare cu țânțarii, având picioare foarte lungi și subțiri. Pot depune între 200 și 300 de ouă care se prezintă ovale, lucioase, negre și până la aproape 3 milimetrii mărime. După 14 zile de incubație, larvele ies din ou. Corpul lor este alcătuit din 13 segmente, protejat de un tegument dur. Sunt alungite, cilindrice, cu o formă conică anterior și trunchiat posterior de o culoare crem- maroniu. Pentru a se hrăni se orientează către rădăcina firului de iarbă pe care o parazitează. Pot fi active și la temperaturi scăzute de până la 5 grade Celsius și astfel pot continua să afecteze gazonul și în timpul unei ierni călduroase. Larvele devin cele mai active primăvara și devorează nutrimentele din sol când acesta începe a se încălzi. Larvele petrec aproximativ nouă luni în sol până vor fi pregătite să-și ia zborul.

Viespea de pământ

Identificare

Viespea de pământ poate produce neplăceri suprafeței gazonului. Vespula germanica, pe numele ei latin, sapă în pământ pentru a-și forma cuib și astfel deranjează uniformitatea peluzei. Pe lângă aspectul neuniform, viespile de pământ pot fi periculoase datorită acului de care se pot folosi dacă se simt amenințate. Pentru a identifica un cuib de viespi din pământ este de ajuns să privești dacă suprafața gazonului este neuniformă. Dacă denivelările respective prezintă un tunel săpat cu diametru de 2-3 centimetri, urmărește să depistezi prezența locuitorilor cuibului. Dacă îți sunt confirmate așteptările referitoare la viespea de pământ atunci poți lua măsuri de eradicare.

Descriere

Viespea de pământ are aproape 13 milimetri lungime și prezintă un corp alungit predominat negru cu galben. Poate fi foarte ușor confundată cu viespea obișnuită (Vespula vulgaris), dar spre deosebire de aceasta se distinge prin 3 puncte mici negre de pe clipeu (porțiune inferioară a capului). Când reginele viespi devin active la venirea verii ele își vor căuta o locație pentru un nou cuib în care vor depune ouă. Astfel vor începe domnia pentru un nou regat subteran. În următoarele două luni de la prima depunere de ouă, regina va continua să producă ouă, la fel ca și noile sale fiice și astfel până la jumătatea verii, cuibul ei va ajunge la mii de locuitori. În această perioadă vor începe să fie destul de vizibile pentru că vor începe vânătoarea de zaharuri pe care le pot găsi prin apropierea caselor.

Viespile de pământ își folosesc atât simțul văzului cât și mirosul pentru a depista sursele de hrană. Vespula germanica este una dintre cele mai agresive specii de viespi și dacă se va simți amenințată cu siguranță că va ataca. De vreme ce nu își pierde acul în urma înțepăturii, este cu atât mai periculoasă. Prin urmare, dacă observi viespi în repetate rânduri în grădină, ar fi bine să cercetezi mai atent pentru a descoperi unde este cuibul. Dacă reușești să identifici locația este timpul pentru un insecticid potrivit acestei situații.

Musca de martie

Identificare

Musca de martie, în forma ei adultă, nu prezintă un pericol pentru starea de sănătate a gazonului. Larvele acestei insecte, în schimb pot dăuna dacă nu sunt depistate și eradicate la timp. Indiciile unei colonii subterane de larve ale acestei insecte pot fi depistate prin lipsa de vitalitatea și culoarea gălbuie pe care o prezintă gazonul. Pentru a fi sigur că ai o problemă legată de larvele acestei insecte este de ajuns să decopertezi suprafața pe care o consideri afectată. Dacă observi prezența larvelor atunci vei ști cum să acționezi.

Descriere

Bibio hortulanus, pe numele ei științific, are un corp de 6,5 până la 8,5 milimetri lungime la care sunt atașate o pereche de aripi de circa 9,5 milimetri. Corpul masculilor este complet negru și puțin mai mic decât cel al femelelor. Ochii sunt mari și uniți în cazul masculilor, pe când ochii femelelor sunt mai mici și despărțiți. O altă particularitate în cazul femelelor este că abdomenul și partea dorsală a toracelui sunt portocaliu-roșiatice. Larvele acestor muște de martie au corpul alungit de o culoare crem închis cu capul maro-roșiatic. Larvele se hrănesc cu humusul din pământ, dar și cu rădăcinile firelor de iarbă, mai ales cu cele din specia Poa Pratensis.

Puricele

Identificare

Puricele nu afectează direct gazonul, dar cu siguranță poate crea foarte multe neplăceri pentru toți cei care își petrec mult timp, vara, pe gazon. De obicei, un semn clar că ai putea să ai purici este dacă ai un animal domestic în grădină și observi că se scarpină mai des decât de obicei. Verifică zonele din casă și din curte unde animalul tău de companie petrece cel mai mult timp. Pune-ți șosete albe, trage-le peste gambe și fă câțiva pași prin acele zone. Orice urmă de purice va ateriza pe suprafața albă a șosetei și atunci vei ști cu siguranță că ai fost invadat de acești mici vampiri. Verifică și zonele răcoroase, cu umiditate ridicate, locurile umbroase cum ar fi pivnița sau orice mobilier de exterior, dar și de-a lungul gardului și pe la marginile casei. Dacă în urma verificării ești convins că există o invazie de purici trebuie să te apuci de o curățenie generală. Spală-ți toate haine, dar și așternuturile de pat, dezinfectează-ți salteaua și aspiră dinamic. Aruncă orice mizerie care stă degeaba prin grădină și care poate fi un bun ascunziș pentru aceste mici creaturi. Încearcă să nu uzi câteva zile gazonul infestat și să îl lași puțin să se usuce deoarece puricii iubesc umiditate, iar dacă nu vor avea parte de ea se vor orienta în alte părți unde condițiile sunt favorabile confortului lor.

Descriere

Sunt insecte fără aripi cu o lungime de la 1.5 la 3.3 milimetri, cu un corp foarte agil, de culoare închisă (maroniu - roșiatic). Spre deosebire de celelalte insecte, puricii nu au ochii îmbinați ci două puncte simple cu o singură lentilă biconvexă. Corpul lor este foarte dur și poate suporta presiuni foarte mari. Depun ouă mici, albe și ovale. Larvele lor sunt minuscule și palide, fără ochi, cu o gură ce poate mesteca. Larvele se hrănesc cu materie organică, în special cu fecalele puricilor adulți care conțin sânge uscat. Adulții se hrănesc doar cu sânge. Puricii sunt paraziți care pot sări distanțe incredibile de la suprafața pământului pe gazdele pe care vor să le paraziteze. Cu ajutorul piciorușelor pe care se sprijină, aceștia pot sări până la 100 de ori înălțimea lor. Dacă un om ar avea puterea de săritură a puricelui ar putea să sară peste o clădire cu 30 de etaje.

Căpușa

Identificare

Căpușele sunt creaturi viclene foarte greu de reperat. Nu prezintă un pericol pentru sănătatea gazonului, dar la fel ca și puricii pot fi o amenințare dacă se ascund printre firele de iarbă. Mușcătura lor nu este dureroasă, dar ulterior zona atacată se va inflama, va deveni foarte usturătoare si va provoca mâncărimi. Simptomele unei infectări în urma parazitării cu o căpușă pot cuprinde febră, frisoane, durere și roșeață și se manifestă într-un interval de 3 până la 30 de zile. Căpușelor le place să își petreacă timpul în zonele cu umbră și umiditate crescută unde pot aștepta răbdător următoarea gazdă pe care să o paraziteze.

Descriere

Au corpul de o lungime cuprinsă între 3 și 5 milimetri de formă ovală ce devine mărit odată ce se hrănesc cu sânge. Există căpușe cu corpul moale și căpușe al cărui corp este dur ca un scut pe partea dorsală. Pot localiza următoarea gazdă cu ajutorul simțului olfactiv. Sunt niște creaturi destul de periculoase pentru bunăstarea omului și a animalelor putând transmite boli grave. De obicei mușcăturile lor nu provoacă infecția zonei afectate dacă sunt înlăturate în primele 36 de ore. Sunt insecte foarte adaptabile care pot rezista la temperaturi de - 18 grade Celsius timp de 2 ore, iar la temperaturi între -7 și - 2 grade Celsius pot supraviețui chiar și 2 săptămâni. Au fost descoperite căpușe chiar și în Antarctica, unde se hrănesc de pe urma pinguinilor.

Ploșnița

Identificare

Ploșnițele nu vor ataca niciodată gazonul, dar se vor hrăni cu sângele tău imediat ce reușesc să te depisteze și să te urmărească prin locurile tale preferate din casă, dar și dinafară. Dacă deții mobilier de exterior din lemn cum ar fi mese, scaune, leagăne, ș.a.m.d, s-ar putea ca la un moment dat să descoperi, printre crăpături, o ploșniță care își așteaptă victima. E necesar să fii vigilent în acest caz, deoarece mușcăturile acestor dezgustătoare creaturi îți pot declanșa diferite afecțiuni ale pielii, dar îți pot afecta și activitatea psihologică cauzând stres, anxietate și probleme cu somnul. Infestarea cu ploșnițe este foarte rar cauzată de lipsa unei igiene corespunzătoare. De obicei infestarea se produce datorită transferului de pe hainele sau bagajele în care se ascund, din obiecte de mobilier care au fost aduse dintr-o zonă infestată, de la animale sălbatice cum ar fi liliecii sau diverse specii de păsări , dar se pot lua și în urma călătoriilor cu avionul, autobuzul sau trenul.

Descriere

Specia de ploșnițe cea mai dăunătoare omului este Cimex lectularius. Se hrănește în principal cu sânge uman și poate supraviețui fără hrană chiar și un an de zile. Forma adultă prezintă o culoare roșiatică-maronie, cu corpul destul de plat și oval, fără aripi. Pot crește până la 5 milimetri lungime și 3 mm lățime. Sug sângele cu ajutorul gurii ce prezintă segmente ca niște mici fierăstraie ce străpung pielea omului. De asemenea, ploșnița poate parazita și animalele domestice care stau în jurul casei, dar nu a fost demonstrat că acestea sunt un factor ajutător în răspândirea ploșnițelor. Pot supraviețui la temperaturi foarte joase de până la -30 de grade Celsius, dar la fel de bine se adaptează și în condiții extreme de căldură de până la +48 de grade Celsius.

NEMATOZI CA DĂUNĂTORI AI GAZONULUI

Nematozii, sau cum li se spune popular viermilor cilindrici, fac parte din încrengătura viermilor pseudo-celomați. Speciile de nematozi sunt foarte greu de clasificat având în vedere că există aproximativ 438,9 milioane de trilioane de nematozi în solurile din toată lumea, iar până acum au putut fi descrise 28. 000 de specii din care peste 16.000 îi reprezintă paraziții. Nematozii prezintă un corp alungit și simetric de cele mai multe ori de o culoare albicioasă. Cele mai multe specii trăiesc liber în natură. Unele dintre speciile de nematozi au evoluat și au devenit paraziți ai plantelor și animalelor, inclusiv ai omului.

Nematozii sunt niște animale nevertebrate controversate în ceea ce privește cultura plantelor, inclusiv a gazonului. În România sunt populare doar ca și dăunători, dar există și specii de nematozi care funcționează ca și pesticid natural și care ajută în eliminarea insectelor nedorite care pot deteriora sănătatea gazonului. Prin urmare se descriu 2 categorii de nematozi:

Nematozi dăunători gazonului
Nematozi benefici gazonului

Nematozi dăunători gazonului

Manifestare: Suprafața gazonului pare lipsită de viață, firele de iarbă sunt foarte deshidratate și gazonul abia se menține în viață. Dacă sapi în pământ la 3-4 centimetri și poți observa cu ajutorul unei lupe viermișori albicioși și subțiri, atunci înseamnă că ai de-a face cu o specie de nematozi dăunători gazonului care se hrănesc din apa și nutrimentele firelor de iarbă.

Nematozii benefici (Entomopatogeni)

Deși unele specii de nematozi pot distruge în totalitate gazonul, există și specii care pot contribui la menținerea unui gazon sănătos și constituie o metodă naturală, biologică în lupta cu insectele dăunătoare gazonului. Acestea se numesc Steinernema și sunt un gen al nematozilor din familia Steinernematidae. Speciile din acest gen pot infecta insectele și astfel te pot scăpa de invadatori nedoriți și de larvele lor. În România nu se practică încă această metodă. Alte țări preferă o cultură bio în care gazonul să nu fie udat cu substanțe nocive. Aceste insecticide pot dăuna copiilor sau animalelor care interacționează cu gazonul, prin urmare, nematozii pot fi o metodă alternativă la insecticidele obișnuite.

ALȚI DĂUNĂTORI AI GAZONULUI

Înafară de insecte și nematozi, despre care am vorbit până acum, mai există și alți dăunători cu care te poți confrunta atunci când îți dorești să ai un gazon sănătos și verde.

Păduchele de lemn

Identificare

Aceste interesante creaturi nu sunt tocmai insecte ci crustacee și pot ataca grădinile și gazonul mai ales când apar în număr mare. Păduchele de lemn preferă zonele cu umiditate foarte ridicată unde pot găsi materie organică în descompunere. Deci dacă tocmai ai tuns gazonul și nu ai adunat toate firele de iarbă tăiate s-ar putea ca în câteva zile să descoperi că păduchele de lemn a început să muște și din iarba proaspăt toaletată. De asemenea dacă în grădină ai și alte plante ornamentale, păduchele de lemn s-ar putea să le paraziteze. Păduchele de lemn face parte din familia Armadillidiidae și are capacitatea de a-și transforma corpul lunguieț într-o bilă. Deci dacă observi punctulețe mici și negre printre plante ai de-a face cu acest crustaceu invadator.

Descriere

Au corpul alungit de o culoare negricioasă între 6.5 și 15 mm lungime la care atașate 7 perechi de picioare și 2 perechi de antene. Corpul lor este oval și devine rotund, ca o bilă la stimuli precum vibrații sau presiune și funcționează ca un mecanism de apărare împotriva prădătorilor. Dieta lor constă în materie organică în descompunere precum frunze sau fibre de lemn, dar pot consuma, mai ales în condiții de umiditate și tulpini și rădăcini, dar și fructe. Contribuie în schema ecosistemului ca și organisme descompunătoare, iar prin această funcție pot asimila metale grele cum ar fi: cupru, zinc, s.a.m.d.

Limaxul

Identificare

Dacă observi că unele fire de iarbă au fost mâncate și detectezi o substanță soioasă deasupra gazonului s-ar putea să ai de-a face cu limacși. Aceștia de obicei se hrănesc cu resturi de materie vegetală dar le plac și firele noi de iarbă foarte suculente. Nu vei reuși să îi prinzi în acțiune decât pe timpul nopții când își fac apariția. Dacă deții și o grădină e important să știi că acestor creaturi le plac morcovii, mazărea, merele și varza, dar preferă și căpșunile și se pot satisface și cu unele specii de flori sau plante ornamentale.

Descriere

Corpul lor este lunguieț, îngustat în partea posterioară cu o coloratură de la albicios-galben la cafeniu deschis, brăzdat de numeroase dungi și/sau pete negricioase. În zona anterioară prezintă două perechi de tentacule, cele superioare care au în zona apicală organul văzului, iar cele inferioară cu rol tactil. Au corpul alcătuit în cea mai mare parte din apă și nu au o carapace precum melcii. Trebuie să genereze constant mucus pentru a supraviețui. În timpul deplasării, secreția vâscoasă pe care o lasă în urma lui, la contactul cu aerul devine pergamentoasă și astfel poate fi detectată urma acestui dăunător. Cele mai multe specii devin active după ploaie datorită pământului umed. În condiții de secetă se adăpostesc în zone umede și umbrite. În condițiile climatului din România, limacșii pot avea până la trei generații pe an. Limaxul cenușiu este o specie polifagă care poate ataca semințele în germinare. Un limax adult poate atinge la maturitate 30-40 mm lungime.

Cârtița

Identificare

Dacă observi că peste noapte au apărut mușuroaie de pământ la suprafața gazonului, ai de a face cu un mamifer subteran: Cârtița. Din păcate dacă o cârtiță a apucat să sape canale sub grădina ta s-ar putea ca acela să nu fie primul mușuroi pe care îl vei avea. Vestea bună este că dacă te confruntai cu o invazie a larvelor unor insecte dăunătoare, cârtița te-a scăpat de această problemă. Deși distruge părți considerabile din gazon, ea nu consumă propriu zis firele de iarbă, fiind un mamifer insectivor și viermivor. Cârtița este un animal mereu flămând astfel că este într-o continuă căutare de hrană, având nevoie de o cantitate de 3-4 ori mai mare decât propria greutate corporală. Fără hrană, cârtița va muri de inaniție în numai 8 ore.

Descriere

Este un mamifer de dimensiuni mici cu o lungime de 115 până la 158 de milimetri și o greutate cuprinsă între 47 și 100 de grame. Are un corp cilindric cu o blană maroniu-neagră catifelată. Membrele anterioare sunt scurte dar au gheare foarte puternice cu care pot săpa distanțe lungi. Capul are o formă conică cu un bot alungit și cu o pereche de ochi minusculă. Mirosul și auzul cârtiței este foarte fin. Împerecherea are loc o singură dată pe an în aprilie-mai, iar gestația durează aproximativ 4 săptămâni. În general femela cârtiță poate făta între 3 și 7 pui. Cârtița poate fi dăunătoare pentru că poate distruge mare parte din gazon, dar în același timp poate fi foarte folositoare în exterminarea larvelor din sol, pentru afânare, dar și pentru un drenaj intern mai bun al apei.

Șoarecele de câmp

Identificare

Se pot găsi într-o varietate mare de habitate cu precădere în zonele cu iarbă înaltă, păduri, dar și în zone cu agricultură intensă. Se hrănesc de obicei cu frunzele ierbii, prin urmare peluza se poate reface după acest stres. Din nefericire cauzele pe care le pot produce șoarecii de câmp pot fi vizibile când se observă activitatea lor intensă de pe gazon mai ales din timpul iernii. La venirea primăverii, de obicei traseele lăsate de aceștia, dar și excrementele lor pot fi fatale pentru gazon. Având în vedere că după terminarea sezonului rece, gazonul este susceptibil și la boli, mai ales la mucegai este important să pregătiți din timp un plan de întreținere pentru acest sezon, pentru a evita neplăceri când temperaturile încep să crească. De aceea este recomandat să curățați imediat gazonul de orice materii străine - de preferabil cu o greblă, iar apoi să fertilizați pentru a ajuta planta să se întărească.

Descriere

Este un mamifer cu un corp mic și o blană de o culoare maroniu cu tente de gri. Urechile sunt rotunde și nu se disting la prima vedere, dar se ascund cu măiestrie în blănița lor. Coada este destul de scurtă. Un adult poate cântări în medie 27 de grame, iar dimensiunile corpului în jur de 114 milimetri. În ceea ce privește dentiția lor, primul molar de jos și ultimul molar de sus conțin un număr mare de unghiuri și bucle ceea ce le permite să fie rozătoare complexe ale ierbii. Sunt mamifere poligame, iar femele fertile vor continua să se împerecheze până rămân însărcinate ceea ce poate duce la o multiplă paternitate.

După cum vezi, insectele și nematozii pot fi atât benefici cât și periculoși pentru sănătatea ta și a gazonului, așa că e bine să te înarmezi cu informații și cu răbdare înainte de a lua o decizie cu privire la combaterea acestor mici vietăți. La urma urmei îți dorești un gazon sănătos și e bine să știi cu ce fel de dăunător ai de a face. Dacă totuși nu ai găsit nicio urmă de insectă la suprafața sau în interiorul solului poate că e timpul să apelezi la niște specialiști care te pot ajuta să identifici cu ce problemă te confrunți. Scrie-ne pe adresa social@gazonul.ro sau lasă-ne un https://www.facebook.com/gazonul în care atașează fotografii cu ce ai găsit în grădină alături de o descriere în care să menționezi câteva detalii despre cum ai realizat întreținerea gazonului până la momentul apariției problemei și câteva detalii despre condițiile meteo din ultimele 10 zile și noi te vom ajuta cu sfaturi și recomandări.